Aş vrea să găsesc un vinovat,
S-arunc cu piatra în cineva,
Dar de vină e doar inima mea,
E atât de neastâmpărata,
Încât, i-am dat un ultimatum:
“Inimă, dacă nu-ţi bagi minţile-n
cap,
Am să-ţi vin de hac!
Iar tu, suflete nu mai plânge,
Că le dai apă la moară,
Acestor mătrăgune cu chip de cioară.”
Nu vă mai daţi ochii peste cap,
Voi ăştia de ne judecaţi talentul,
Că nu vi se măreşte bugetul,
Doar dacă ne arătaţi cu degetul!
Vreţi vedete, nu artişti,
‘tu’vă-n gură de securişti!...
Nu suntem animale,
Băh tâmpiţilor!
Suntem oameni cu studii superioare,
Muritori de foame,
Trăim de pe azi pe mâine,
Mâncând teatru-n loc de pâine...
Teatrul se dărâmă,
Da’ tu stai cu halba-n mâna,
Chemaţi oamenii la casting,
Doar fiindcă vă plictisiţi
fantastic!
Hai “Shakespeare”! (a se citi
“Sictir”),
Măi băieţi,
Rămâneţi în mocirla în care sunteţi,
Dar de mine să nu vă mai atingeţi!
Îmi construiesc Alt Vis!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu