Ce nori te-apasă suflete?
De nu-ți găsești locul niciunde…
Chiar vrei să știi?
Mă tem ca da!
Îmi pasă de tine!
Mă apasă prejudecățile formale ale oamenilor
Care fără să vreau au devenit și ale mele!
La corporație sunt artista aia care si-a ratat cariera,
Iar printre artiști sunt corporatista aia care se joacă de-a arta!
Mereu cu un picior în câte o barcă
Simt ca am cam început să iau apă.
Mereu între lumi,
Amăgindu-mă ca asta e compromisul
Cu care pot să dorm…
Poate de aia te și zvârcolești atâta în somn!
Păi și care e soluția?
Sau mai bine zis: care e calea?
Calea spre ce?
Păi vezi tu, suflete!
Asta e… ca nu prea mai stiu ce caut,
Nici cine sunt!
M-am pierdut in:
Ești așa
Și pe dincolo
Ca am uitat cine sunt eu!
M-am pierdut in mii de personaje
M-am lăsat fermecată de miraje
Și ma tem ca încep sa am derapaje!
Atunci oprește-te puțin
Dă-ți voie să fii
Cu bune și cu rele
Lasă prejudecățile să se scuture
Ca niște petale,
N-au fost nicicând ale tale…
Și cine a zis ca e doar o singură cale???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu