12.09.2025

Prejudecăți formale

Ce nori te-apasă suflete?

De nu-ți găsești locul niciunde…


Chiar vrei să știi?

Mă tem ca da!

Îmi pasă de tine!


Mă apasă prejudecățile formale ale oamenilor

Care fără să vreau au devenit și ale mele!

La corporație sunt artista aia care si-a ratat cariera,

Iar printre artiști sunt corporatista aia care se joacă de-a arta!

Mereu cu un picior în câte o barcă

Simt ca am cam început să iau apă.

Mereu între lumi,

Amăgindu-mă ca asta e compromisul

Cu care pot să dorm…


Poate de aia te și zvârcolești atâta în somn!


Păi și care e soluția?

Sau mai bine zis: care e calea?


Calea spre ce?


Păi vezi tu, suflete!

Asta e… ca nu prea mai stiu ce caut,

Nici cine sunt!

M-am pierdut in:

Ești așa

Și pe dincolo

Ca am uitat cine sunt eu!

M-am pierdut in mii de personaje

M-am lăsat fermecată de miraje

Și ma tem ca încep sa am derapaje!


Atunci oprește-te puțin

Dă-ți voie să fii

Cu bune și cu rele

Lasă prejudecățile să se scuture

Ca niște petale,

N-au fost nicicând ale tale…

Și cine a zis ca e doar o singură cale???




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sunt ca un nufăr...

Sunt ca un nufăr de lac, Nu mă complac! Mereu am zis lucrurilor pe nume  Uneori am fost damnată, Alteori aplaudată! Cu cat mai profund  Cu a...